Pentru relații productive, evită această eroare

De ce Eroarea Fundamentală de Atribuire îți afectează imaginea

Reading Time: 4 minutes

„Ce om neserios!”

„Ce ciudată este!”

„Are ceva cu mine, doar la mine s-ar referit dintre toți”.


Eroarea fundamentală de atribuire

se întâmplă atunci când punem acțiunile celor din jur pe baza trăsăturile lor de personalitate și excludem contextul din ecuație. Credem mai degrabă că dacă cineva nu a răspuns la mesaj în 3 ore, e pentru că e un om neserios (trăsătură de caracter), decât să luăm în calcul contextul lui (a primit o veste proastă și a dat fuga la spital).

Când este vorba despre noi, procedăm invers.

Situație:

-	Ea îți taie calea în trafic.
Judecată: E o șoferiță slabă

-	Tu, tăindu-i calea cuiva în trafic.
Judecată: Mă grăbeam la concertul fiicei mele, dar eu sunt un șofer bun.

Când e vorba despre noi, devenim blânzi în a ne critica. Punem acțiunile noastre pe baza factorilor de context (mă grăbeam la concertul fiicei), nu pe baza trăsăturilor interne (sunt un șofer slab și nu știu să semnalizez).

Cu toții suferim de această eroare fundamentală de atribuire și ceea ce ne poate ajuta este răbdarea și reflecția în presupunerea reală că există un context acolo. Îmi amintesc de un exemplu din cartea lui D. Kahneman sau R. Nisbett, care povestea despre următoarea situație (parafrazez):

  1. O elevă vine la interviu pentru un loc în colegiu. La ultimul test a luat nota 9. Ce note crezi că avea în facultate?
  2. O elevă vine la interviu pentru un loc în colegiu. Media ultimelor 20 de teste este de 8. Ce note crezi că va avea în facultate?

Tindem să judecăm o persoană fix precum în Situația a) – pe baza unei mici mostre pe care o vedem. Când, de fapt, dacă vrem să tragem o concluzie mai aproape de realitate, ar trebui să-i urmărim acțiunile pe parcursul unei perioade de timp.


Răspuns:

a) nu știm dacă va continua sau nu să ia nota 9 pentru că e doar un samping, o mostră;

b) este probabil că va continua să ia nota 8, ca medie generală, fiindcă avem deja 20 de samplinguri din comportamentul ei legat de acest punct specific (notele ei).

E greu și să dai un verdict clar atunci când ai mai multe mostre din comportamentul cuiva, dar poți prezice cu mai mare acuratețe ce va face un om. Dacă-l observi suficient de multe ori în situația respectivă, poți trage o concluzie despre ce va face în viitor, când se va afla într-o situație similară.

Dacă la ultimele 10 ședințe pe Zoom am intrat mereu cu o întârziere de 5-10 minute, poți spune că la a 11-a ședință sunt șanse mari să fac la fel.

Dacă nu mă cunoști deloc, iar la prima noastră întâlnire întârzii 10 minute, în cazul în care suferi de acest bias, o să crezi că sunt neserioasă. Iar dacă punctualitatea este importantă pentru tine, I’m screwed. Te vei raporta altfel la mine în întâlnire, decât dacă nu aș fi întârziat.

Evident, ai ratat faptul că poate că: avusesem altă întâlnire înainte pe care nu am terminat-o la timp; am avut probleme tehnice; copilul meu a dat cu cana de apă pe jos și a trebui să dau cu mopul; curierul s-a găsit să vină tocmai la fix, când începea întâlnirea; am citit un mesaj în care aflam că a picat bitcoinul și aveam câteva mii de dolari băgați acolo și tot așa.


Cum se aplică acest lucru în business

Dacă știm că există această eroare și că oamenii ne judecă acțiunile neluând în calcul contextul, ar trebui să evităm să le dăm apă la moară. Nu vom putea face asta în toate situațiile, însă putem ținti să evităm cât mai multe. Asta pe de o parte.

Pe de altă parte, să încercăm noi să ținem cont de faptul că acțiunea unui om face parte dintr-un context care l-a influențat. Să nu sărim rapid la concluzii.


Situațiile în care putem să ne îmbunătățim acțiunile (dacă și dorim, uneori acesta este comportamentul de bază și vom accepta că suntem judecați și tratați ca atare):

  • Să trimitem rapoartele/ proiectele la timp, să nu sărim peste deadline
  • Să răspundem la mesaj, chiar dacă trebuie să refuzăm persoana sau să-i scriem că nu avem un răspuns acum
  • Să revenim cu email/ telefon/ mesaj atunci când spunem că facem asta
  • Să nu promitem ceva decât dacă avem încrederea că ne vom și ține de promisiune. Dacă nu ne ținem, din diferite motive, recunoaștem vina și revenim cu altă propunere
  • Să fim prezenți atunci când spunem că vom fi. Chiar dacă nu știm, unii oameni își fac planurile în funcție de promisiunile noastre
  • Să ajungem la timp
  • Să ne recunoaștem vina imediat ce știm că am dat-o în bară. Chiar dacă ne simțim prost și ne e greu să recunoaștem asta, a fi onest poate salva o relație. A nu fi onest – a stricat multe relații.
  • Să evităm să ne luăm de cineva de la prima interacțiune (sau a doua), după ce am văzut că a făcut ceva pe care-l vom numi „ciudat, nechibzuit, dubios etc.”. S-ar putea să greșim enorm.
  • Să avem răbdare să ascultăm ce ne spune persoana, înainte de a sări la soluții. Știm cu toții (bărbații, luați aminte) cât de enervat e când cineva pare că nici nu a auzit ce am zis, dar ARE soluții. Mă văd și eu vinovată de acest păcat ?))

Eroarea Fundamentală de Atribuire – soluții

Acum, să nu credeți că e ușor. Dacă era ușor, cum zice vorba, o făceam cu toții. Uneori nu o să ne iasă. Alteori o să avem dreptate în judecata noastră pripită (dacă urmărim suficient de mult persoana), ceea ce ne va da încredere că ne pricepem la a „ghici” oamenii. Evident, suntem biased (părtinici).

În business, această eroare are consecințe mari. Pierzi relații, pierzi contracte, înrăutățești situații și rănești oameni.

Și închei cu două exemple, unul din business, altul din viața personală.


Business:

Mi-a scris cineva pe Linkedin că vrea să ne vedem să afle despre meseria mea. Doar că engleza sa era slabă și părea că nu are timp să explice ceea ce vrea. Încurcam orele, persoana fiind în altă țară și tot așa. Concluzia mea (pripită) a fost că omul nu știe ce vrea și-mi pierde timpul aiurea.

Realitatea: când am reușit, în sfârșit, să ne vedem, persoana, de fapt, avea multe pe cap, avea probleme cu lipsa de delegare și avea nevoie de coaching pe treaba aceasta.

Viața personală:

Un fost iubit mi-a promit că mă sună la ora X, după ce termină munca. Fiind la început de relație, nu știam exact dacă e om de cuvânt din acest punct de vedere, sau nu. Acesta nu m-a sunat la ora la care zicea. A fost supărător pentru mine, dar nu am zis nimic.

Realitatea: atunci când lucrez, uneori închid telefonul. Cum am avut telefonul închis toată ziua, nu a putut să dea de mine. Take that, Emilia!


Cu toții trebuie să vizăm să facem predicții mai bune, iar pentru asta trebuie să evităm biasuri precum eroarea fundamentală de atribuire. Putem face asta bazându-ne pe date (pentru a evita biasurile cognitive), pe care le combinăm cu gut feeling (care, folosit cum trebuie, dă savoare alegerii finale).

Mai jos puteți comenta sau shareuri acest articol.

Mulțumesc în avans 😉


Spread the love

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Înapoi sus